Cum diferă detecția de vibrație față de detecția de deschidere
Un senzor clasic de deschidere folosește doi magneți, unul pe ramă și unul pe ușă/fereastră, care detectează separarea celor două atunci când elementul se deschide efectiv. Un senzor de vibrație, în schimb, detectează impacturi și vibrații mecanice transmise prin materialul ușii sau ferestrei, indiferent dacă aceasta ajunge să se deschidă complet sau nu.
Detectarea unei încercări de forțare, nu doar a deschiderii reușite
Un senzor de vibrație poate detecta lovituri repetate, o încercare de spargere a geamului sau forțarea broaștei, momente în care ușa sau fereastra nu se deschide efectiv, dar rămâne supusă unei tentative active de intruziune. Acest tip de detectare timpurie oferă un avantaj real de siguranță, alertând înainte ca intrusul să reușească efectiv accesul.
Sensibilitatea reglabilă și evitarea alarmelor false
Majoritatea senzorilor de vibrație permit reglarea sensibilității, un aspect esențial pentru a evita alarme declanșate de vibrații normale — o ușă trântită accidental de vânt, un camion greu care trece pe stradă și zguduie ușor clădirea. Calibrarea corectă, făcută treptat după instalare, previne atât alarme false frecvente, cât și, la polul opus, o sensibilitate prea scăzută care ratează evenimente reale.
Combinarea cu senzorii de deschidere, pentru acoperire completă
Folosiți împreună, senzorii de vibrație și cei de deschidere acoperă atât tentativele de forțare, cât și deschiderile reușite, oferind o imagine mai completă a evenimentelor de securitate decât fiecare tip separat. Această combinație e mai relevantă la punctele de acces cu risc mai ridicat — ușa principală, ferestrele de la parter — decât la fiecare fereastră a locuinței, unde costul suplimentar rareori se justifică.
