Când intru într-o casă veche cu igrasie, de cele mai multe ori pereții au fost deja tratați o dată sau de două ori. Am văzut tencuieli de ciment trase până la un metru, vopsele anti-mucegai date în trei straturi și chiar faianță lipită pe peretele umed, „ca să nu se mai vadă”. După doi ani, pata reapare, de obicei cu 30–40 cm mai sus decât înainte.
Igrasia nu se tratează din exterior, cu un strat aplicat peste ea. Pentru a o elimina trebuie făcute trei lucruri, în ordinea aceasta: găsiți sursa apei, opriți urcarea ei prin zid și refaceți tencuiala cu materiale care lasă zidul să se usuce. Dacă săriți peste un pas, lucrarea nu ține.
Mai întâi: este chiar igrasie?
Igrasia propriu-zisă este umiditatea capilară ascendentă. Apa din sol urcă prin cărămidă și mortar, pentru că zidul nu are o hidroizolație orizontală la bază. Casele construite înainte de anii '70 o au rar, iar cea existentă, când există, este de obicei degradată.
Semne tipice de igrasie:
- o bandă umedă care pornește de la pardoseală și urcă uniform până la 0,5–1,2 m, cu marginea de sus ondulată;
- cristale albe (eflorescențe de săruri) și tencuială care se umflă, se fărâmițează și cade;
- umezeala este prezentă tot anul și se vede și pe fața exterioară a zidului.
Probleme confundate des cu igrasia:
- Condensul apare iarna, în colțurile reci, sus lângă tavan sau în spatele mobilei, cu mucegai negru punctiform. Se tratează cu ventilare și termoizolație, nu cu injecții.
- Infiltrația laterală este o pată localizată lângă un burlan care varsă la soclu, unde pământul e lipit de zid sau unde trotuarul are panta spre casă.
- O țeavă spartă lasă o pată care crește repede, într-un singur loc, indiferent de sezon.
Materiale și unelte necesare
Unelte:
- Umidometru cu ace sau capacitiv, pentru măsurători comparative la 10, 50, 100 și 150 cm de la pardoseală;
- perforator SDS-plus cu burghiu lung Ø 12 mm, de 40–60 cm, ca să ajungă la grosimea zidului;
- pistol pentru cartușe mari sau pompă de injecție, ciocan, daltă late, perie de sârmă, aspirator industrial;
- mistrie, drișcă, dreptar de 2 m, găleți, mixer cu paletă;
- detector de cabluri și țevi.
Materiale:
- Cremă de injectare pe bază de silan/siloxan, cu concentrație mare de substanță activă (peste 60–80%). Crema e mai sigură decât lichidele pentru lucrul fără experiență, pentru că nu se scurge din gaură;
- sistem de tencuieli de asanare certificat WTA (standardul german pentru tencuieli de reabilitare), compus din:
- șpriț de asanare, aplicat pe circa 50% din suprafață, nu acoperitor;
- tencuială de bază (de depozitare a sărurilor), necesară dacă zidul e foarte încărcat cu săruri;
- tencuială de asanare macroporoasă, minimum 2 cm grosime;
- finisaj respirabil: glet de var sau mineral și vopsea pe bază de silicat sau var. Nu folosiți glet de ipsos și nici vopsea lavabilă acrilică.
Costuri estimative și timp de execuție
Exemplu de calcul: o cameră cu 10 m liniari de perete afectat, zid de cărămidă de 40 cm, igrasie până la ~1 m. Tencuiala se decopertează până la 1,8 m, adică ~18 m². Prețuri orientative, octombrie 2026.
| Element | Cantitate | Cost orientativ (RON) | Timp |
|---|---|---|---|
| Umidometru | 1 buc. | 80 – 250 | – |
| Decopertare tencuială și curățare rosturi | 18 m² | manual / 30 – 50 lei/m² cu echipă | 1 zi |
| Burghiu SDS Ø 12 × 460 mm | 1–2 buc. | 40 – 90 | – |
| Cremă de injectare silan (~0,3 L/m la zid de 40 cm) | 3–4 L | 500 – 1.100 | 1 zi |
| Șpriț de asanare | 3–4 saci de 25 kg | 250 – 400 | 1 zi + uscare |
| Tencuială de asanare WTA, 2 cm (~22 kg/m²) | ~16 saci de 25 kg | 1.450 – 2.600 | 2 zile + uscare |
| Glet mineral/var + vopsea silicat | 18 m² | 200 – 400 | 1–2 zile |
| Total materiale | ~2.500 – 4.800 | ||
| Manoperă injecție (firmă, cu material) | 10 ml | 1.500 – 3.000 (150 – 300 lei/ml) | |
| Manoperă tencuieli de asanare | 18 m² | 1.100 – 1.800 (60 – 100 lei/m²) | |
| Alternativ: tăiere mecanică + barieră HDPE/inox | 10 ml | 4.000 – 9.000, doar cu firmă specializată | 2–3 zile |
| Durată totală | 3–5 săptămâni de lucru; zidul se usucă complet în 12–18 luni |
Ghid pas cu pas
Etapa 1: Pregătirea – eliminați cauza și deschideți zidul
1. Rezolvați întâi exteriorul. Nicio injecție nu ține dacă apa este trimisă activ spre zid. Verificați următoarele:
- trotuarul perimetral are pantă de minimum 2% spre exterior și este etanșat la racordul cu soclul;
- burlanele descarcă în rigolă sau canalizare, la cel puțin 1 m de casă, nu la baza zidului;
- pământul din grădină e cu minimum 15 cm sub nivelul pardoselii interioare și nu lipit de tencuială;
- pe exterior nu există tencuieli de ciment sau vopsele plastice pe soclu, care țin apa în zid.
2. Măsurați și notați. Luați valori cu umidometrul la 10, 50, 100 și 150 cm, din metru în metru, și notați-le pe o schiță a peretelui. Peste 6–12 luni le veți compara cu măsurătorile noi și veți ști dacă tratamentul funcționează.
3. Decopertați generos. Scoateți tencuiala veche până la minimum 80 cm deasupra celei mai înalte urme vizibile de umezeală sau săruri. Dacă pata se oprește la 1 m, decopertați până la 1,8 m. Curățați rosturile de mortar pe 1,5–2 cm adâncime, periați cu peria de sârmă și aspirați.
4. Lăsați zidul să respire 2–4 săptămâni, dacă vă permite calendarul. Aerisiți zilnic. Sărurile care ies la suprafață se periază uscat, fără apă.
Etapa 2: Bariera orizontală (injecția)
5. Trasați linia de injecție: pe exterior, la minimum 15 cm deasupra terenului, iar pe interior cât mai aproape de nivelul pardoselii. La zidurile de cărămidă, găurile se dau în rostul orizontal de mortar, nu în cărămidă, pentru că mortarul e calea continuă pe care urcă apa.
6. Găuriți corect:
- găuri Ø 12 mm, la 10–12 cm distanță una de alta;
- adâncimea găurii lasă intacți ultimii 4–5 cm din grosimea zidului;
- la zidurile mai groase de 45–50 cm, găuriți din ambele părți, cu găurile decalate;
- la zidurile de piatră, cu rosturi neregulate, faceți două rânduri în zigzag, la 10 cm.
7. Injectați. Suflați praful din fiecare gaură cu o pompiță sau cu aspiratorul. Introduceți tubul pistolului până la fundul găurii și umpleți retrăgând încet, până la 1 cm de margine. La un zid de 40 cm consumul este de aproximativ 0,25–0,35 L pe metru liniar. Silanul migrează în porii mortarului și formează în câteva săptămâni o barieră hidrofobă continuă.
8. Tăierea mecanică, ca alternativă, este cea mai sigură barieră la zidurile de cărămidă cu rosturi continue. Zidul se taie pe rostul de mortar, pe tronsoane de maximum 80–100 cm, se introduce folie HDPE sau tablă inox ondulată, iar tăietura se împănează și se injectează cu mortar. Este o intervenție structurală: se face doar de o firmă specializată, niciodată pe cont propriu.
Etapa 3: Tencuielile de asanare și finisajul
9. Șprițul de asanare se aplică pe zidul umezit ușor, acoperind circa jumătate din suprafață, ca un „ciur”. Lăsați-l să se întărească minimum 24 de ore.
10. Tencuiala de bază, dacă zidul e foarte încărcat cu săruri, se aplică în 1 cm și se lasă să se întărească. Tencuiala de asanare se aplică apoi în grosime totală de minimum 2 cm, fără a fi drișcuită excesiv. Între straturi respectați timpul din fișa tehnică, orientativ o zi pentru fiecare milimetru de grosime și cel puțin 24 de ore.
11. Finisați respirabil, cu glet de var sau mineral și vopsea pe bază de silicat. Un glet de ipsos și o vopsea lavabilă acrilică închid zidul la loc și anulează tratamentul.
12. Uscarea durează. Regula practică: aproximativ o lună pentru fiecare 2,5 cm de grosime a zidului. Un zid de 40 cm are nevoie de peste un an ca să ajungă la umiditatea de echilibru. În acest timp, pereții pot avea pete ușoare în zona tratată, fără ca tencuiala să se degradeze.
Greșeli frecvente: „Așa DA / Așa NU”
| ❌ Așa NU | ✅ Așa DA |
|---|---|
| Tencuială de ciment sau mortar hidroizolant pe zona umedă. Apa nu mai iese și urcă mai sus, iar în 2 ani pata e la 1,5 m. | Barieră orizontală plus tencuieli de asanare macroporoase, care lasă zidul să se usuce. |
| Decopertare doar până unde se vede pata, „ca să nu stricăm mult”. | Decopertare până la minimum 80 cm peste cea mai înaltă urmă de umezeală. |
| Injecție făcută fără verificarea exteriorului: burlanul varsă tot la soclu, pământul e lipit de zid. | Întâi trotuarul, burlanele și nivelul terenului, apoi bariera chimică. |
| Vopsea anti-mucegai, folie sau plăci de polistiren peste zidul umed. | Finisaj de var sau silicat; fără termoizolație interioară pe un zid care nu s-a uscat. |
| Injecții plătite pentru o problemă de condens, pentru că „așa a zis meșterul”. | Testul cu folie și măsurători la mai multe înălțimi înainte de orice ofertă. |
| Faianță sau lambriu pe peretele tratat, până la 1 m. | Perete liber cel puțin primul an; mobila la minimum 5 cm de perete. |
Sfaturi de întreținere și siguranță
Întreținere:
- Verificați în fiecare toamnă burlanele, rigolele și rostul dintre trotuar și soclu. Fisurile se etanșează cu mastic poliuretanic.
- Aerisiți intens de 2–3 ori pe zi, câte 5–10 minute, mai ales în primul an după tratament. Zidul elimină apa în aerul din cameră.
- Repetați măsurătorile cu umidometrul la 6 și la 12 luni, în aceleași puncte. Valorile trebuie să scadă constant.
- Eflorescențele albe care mai apar în primele luni se periază uscat. Nu le spălați cu apă, pentru că le dizolvați și le trimiteți înapoi în tencuială.
- La casele din chirpici sau cu ziduri de lut, injecția cu silan funcționează slab. Acolo contează drenajul exterior, trotuarul și tencuielile de var sau lut, niciodată cele de ciment.
Siguranță:
- Tencuiala veche și umedă conține des spori de mucegai și praf fin. Purtați mască FFP2/FFP3, ochelari și lucrați cu fereastra deschisă.
- Crema de silan este iritantă. Purtați mănuși nitrilice și ochelari, nu fumați în timpul lucrului și ventilați camera.
- Nu găuriți niciodată în zona tabloului electric sau a țevilor de gaz fără să știți exact traseul lor.
- Tăierea mecanică a zidurilor portante, la clădiri vechi și cu fisuri existente, se face doar cu expertiză tehnică și de o echipă specializată. O greșeală de execuție poate produce tasări.
