Polistiren expandat, extrudat sau vată minerală

La grosimi egale, polistirenul expandat (EPS), polistirenul extrudat (XPS) și vata minerală bazaltică au conductivități termice apropiate — niciunul nu e dramatic mai bun decât celălalt ca izolator pur. XPS e ușor mai performant pe centimetru decât EPS, ceea ce înseamnă că, la aceeași grosime, pierzi puțin mai puțină căldură. Vata minerală se situează undeva între cele două, cu variații destul de mari între producători și densități. În practică, diferența de performanță termică între materiale contează mai puțin decât execuția: o izolație din EPS montată corect, fără punți termice și fără spații neetanșate la îmbinări, performează mai bine decât o vată minerală scumpă montată prost. Alege materialul în funcție de context — moisture, foc, fonoizolație — nu doar după cifra de conductivitate din fișa tehnică.

Aici apare diferența cea mai importantă dintre cele trei materiale. EPS absoarbe o cantitate mică de apă dacă stă permanent în contact cu solul umed sau cu apă stagnantă, iar performanța lui termică scade pe măsură ce se umezește. XPS are o structură celulară închisă, mult mai densă, care îl face practic impermeabil — de aceea e materialul standard pentru izolarea fundațiilor, a soclurilor și a plăcilor peste sol, zone unde contactul cu umezeala din pământ e permanent și inevitabil. Vata minerală, în schimb, e un material poros care absoarbe apă ușor și își pierde aproape complet capacitatea izolatoare dacă se udă — motiv pentru care nu se folosește niciodată în zone îngropate sau expuse direct la apă, decât dacă e protejată impecabil de o hidroizolație separată. Regula practică: sub nivelul solului sau în contact cu umezeala, XPS; deasupra solului, la pereți exteriori ventilați normal, EPS sau vată, în funcție de alte criterii.

Vata minerală bazaltică e incombustibilă — rezistă la temperaturi foarte mari fără să ardă și fără să elibereze fum toxic, ceea ce o face alegerea preferată la case din lemn, la izolarea din jurul coșurilor de fum, a instalațiilor electrice supraîncărcate sau oriunde normele de siguranță la incendiu sunt mai stricte. Polistirenul (atât EPS, cât și XPS) e un material combustibil care, fără aditivi ignifugi și fără finisaje de protecție corecte, arde și degajă fum dens — de aceea la fațade cu polistiren se cere respectarea strictă a detaliilor de compartimentare antifoc din proiect. Pe partea de izolație fonică, vata minerală e net superioară — structura ei fibroasă, poroasă, absoarbe și disipă undele sonore mult mai eficient decât structura celulară, rigidă, a polistirenului. Dacă motivul principal al izolării e reducerea zgomotului (pereți despărțitori, planșee între etaje, izolarea unei camere de muzică sau a unui apartament la stradă), vata minerală e alegerea evidentă, indiferent de cost.

EPS rămâne, de regulă, cea mai ieftină opțiune pe metru pătrat pentru termoizolația pereților exteriori și e materialul cel mai folosit la fațade cu sistem termoizolant clasic (tencuială decorativă peste plasă și adeziv). XPS costă vizibil mai mult decât EPS, dar diferența se justifică exclusiv prin rezistența la umezeală și rezistența mecanică mai mare — nu are sens să plătești în plus pentru XPS la un perete exterior aerisit normal, unde EPS face treaba la fel de bine și costă mai puțin. Vata minerală e, în general, cea mai scumpă dintre cele trei, mai ales în variantă rigidă (plăci) pentru fațadă ventilată, dar costul suplimentar se recuperează în siguranță la foc și confort fonic acolo unde acestea contează.

Pe scurt: soclu și fundație — XPS; perete exterior standard, buget limitat — EPS; casă din lemn, fațadă ventilată sau prioritate pe izolație fonică — vată minerală. Multe case combină toate cele trei, fiecare acolo unde își are rostul, mai degrabă decât să folosească un singur material peste tot.