Ce este cuplul de strângere și de ce contează
Cuplul de strângere este forța de rotație pe care motorul o aplică asupra șurubului sau burghiului. Fără o limitare a acestei forțe, o bormașină continuă să rotească șurubul cu putere maximă până când utilizatorul oprește manual apăsarea pe trăgaci, moment care vine adesea prea târziu.
Consecința practică este vizibilă mai ales la materiale moi, cum sunt PAL-ul sau lemnul subțire, unde un șurub poate fi înfundat prea adânc în material, distrugând orificiul din jurul lui, sau poate fi pur și simplu smuls din cauza forței excesive aplicate la final.
Inelul de reglaj: cum funcționează în practică
Majoritatea bormașinilor și șurubelnițelor moderne au un inel de reglaj al cuplului, de obicei marcat cu o scală numerică, poziționat chiar în spatele mandrinei. Setarea unei valori mici este potrivită pentru materiale moi sau șuruburi mici, iar valori mai mari sunt necesare pentru materiale dure sau șuruburi lungi, care cer mai multă forță pentru a fi strânse complet.
Separat de aceste trepte de cuplu, majoritatea uneltelor au un mod dedicat de „găurire”, marcat de regulă cu un simbol de burghiu, care dezactivează complet limitarea de cuplu și oferă forța maximă necesară atunci când unealta găurește, nu înșurubează.
Ce se întâmplă fără acest reglaj
O unealtă fără cuplu reglabil, sau folosită de un utilizator care ignoră această funcție, duce frecvent la capul șurubului stripat — adică filetul interior al capului este distrus de forța aplicată după ce șurubul deja s-a strâns complet. Odată stripat, un șurub devine mult mai greu de scos sau de re-strâns cu precizie.
Această problemă apare mai des decât pare la prima vedere, mai ales la șuruburile mici din mobilier sau la cele din materiale moi, unde diferența dintre „strâns bine” și „strâns prea tare” se măsoară în fracțiuni de secundă de apăsare pe trăgaci.
O tehnică rapidă de calibrare înainte de lucrarea efectivă
Cea mai sigură metodă de a găsi cuplul potrivit este testarea pe un material similar celui de lucru, nu direct pe piesa finală. Se pornesc cu o valoare mică de cuplu, se înșurubează un șurub de test, iar dacă acesta nu se strânge complet, se crește treptat valoarea și se repetă testul.
Odată găsită valoarea la care șurubul se strânge complet fără să forțeze materialul sau să stripeze capul, aceeași setare se folosește pentru toate șuruburile identice din lucrarea respectivă, economisind timp și evitând greșeli repetate.
