Glet de ipsos sau glet polimeric

Gletul este stratul fin de finisaj care netezește peretele înainte de amorsă și vopsea sau tapet. Nu ține de estetică în sine — rolul lui e să acopere micile denivelări, urmele de rolă de tencuială și porii din tencuiala de bază, astfel încât vopseaua să se așeze uniform și tapetul să nu lase la vedere fiecare cocoloș. Un perete tencuit dar negletuit arată aspru la atingere și, sub o lumină laterală (de la o fereastră sau un spot), toate imperfecțiunile ies la iveală indiferent cât de bună e vopseaua aplicată peste.

Diferența dintre un perete gletuit bine și unul gletuit în grabă se vede cel mai clar în lumină razantă, seara, cu un bec aprins aproape de perete. Din acest motiv, mulți meseriași verifică suprafața exact așa înainte s-o declare gata de vopsit.

Gletul de ipsos este varianta clasică, pe bază de gips, folosită de decenii în construcțiile din România. E mai ieftin, se șlefuiește ușor cu hârtie abrazivă fină și dă un rezultat foarte neted în mâini experimentate. Marele lui neajuns este comportamentul la umiditate: ipsosul absoarbe apa, se înmoaie și, în timp, poate crăpa sau se poate desprinde de pe suport în zone expuse la stropi sau condens — de aceea nu are ce căuta lângă cadă, chiuvetă, plită sau pe pereții exteriori prost izolați unde apare condens sezonier.

Gletul polimeric, pe bază de rășini acrilice, este formulat special pentru rezistență la umezeală și la fisurare. Se lucrează puțin mai greu — se usucă mai lent, are o consistență mai elastică și cere ceva mai multă experiență la aplicare — dar rezultatul rezistă mult mai bine în timp în băi, bucătării, holuri de bloc cu trafic sau orice zonă predispusă la variații de umiditate. Costă vizibil mai mult la kilogram decât gletul de ipsos, dar diferența se amortizează prin faptul că nu trebuie refăcut peste 2-3 ani.

Regula practică: glet de ipsos în camere uscate (dormitor, living, birou), glet polimeric în baie, bucătărie și orice perete cu istoric de igrasie sau condens.

Pe o tencuială relativ dreaptă, un singur strat de glet de 1-2 mm poate fi suficient. Pe pereți mai denivelați sau după reparații locale (găuri de dibluri, fisuri chituite), e nevoie de două straturi: primul strat, mai gros, corectează denivelările mari; al doilea, subțire, dă finisajul neted final. Fiecare strat trebuie lăsat să se usuce complet înainte de următorul — aplicarea peste glet încă umed duce la fisuri de uscare și aderență slabă.

Timpul de uscare depinde de grosimea stratului, temperatură și umiditate din încăpere, dar ca reper general, un strat subțire de glet de ipsos se usucă în câteva ore, în timp ce un strat mai gros sau gletul polimeric pot avea nevoie de o zi sau mai mult. Nu grăbi procesul cu surse de căldură puse direct pe perete — usucă neuniform și crește riscul de fisurare.

Șlefuirea se face cu hârtie abrazivă cu granulație fină (în jur de 120-180), montată pe un grătar de șlefuit, mișcând cu presiune uniformă în cercuri largi sau pe verticală, fără să insiști prea mult în același punct — riști să sapi o adâncitură vizibilă sub vopsea. Praful rezultat e fin și se depune peste tot, așa că merită să acoperi mobilierul și să lucrezi cu ferestrele parțial deschise.

Fisurile în glet apar de obicei din trei cauze: strat aplicat prea gros dintr-o singură trecere, uscare forțată cu aer cald direct pe perete, sau aplicare pe un suport care încă lucrează (tencuială proaspătă, nefinisată complet). Fisurile fine de suprafață se pot repara cu un strat subțire de glet aplicat local și șlefuit; fisurile care reapar constant în același loc indică de obicei o problemă structurală sau de umiditate în spatele peretelui, nu o problemă de glet.

Un glet bine șlefuit, fără praf rămas pe suprafață, este condiția de bază pentru un rezultat curat la vopsit sau tapetat. Sub vopsea, orice zonă insuficient șlefuită absoarbe vopseaua diferit și rămâne vizibilă ca o pată mată sau lucioasă în funcție de lumină. Sub tapet, o denivelare de doar un milimetru se vede clar odată ce tapetul e lipit și uscat, pentru că hârtia sau vinilul copiază fidel forma peretelui de dedesubt.

După șlefuire, îndepărtează praful cu o perie moale sau un aspirator înainte de amorsă — praful rămas slăbește aderența primului strat de vopsea sau a adezivului de tapet.