Parchet laminat sau lemn masiv

Parchetul laminat este format dintr-un miez de fibră de lemn de densitate ridicată (HDF) acoperit cu o folie decorativă și un strat de protecție transparent. E cea mai accesibilă variantă, ușor de montat prin sistem clic (fără lipici sau cuie), disponibil într-o gamă foarte largă de modele și nuanțe de lemn, inclusiv imitații greu de deosebit de lemnul natural la prima vedere. Marele lui neajuns: odată ce stratul de suprafață se uzează sau se zgârie adânc, nu poate fi refăcut prin șlefuire — se schimbă lamela sau tot pardoseala.

Parchetul din lemn masiv este tăiat dintr-o singură bucată de lemn, gros de obicei între 15 și 22 mm, și reprezintă investiția pe termen lung: poate fi șlefuit și revopsit/relăcuit de mai multe ori pe durata sa de viață, ceea ce înseamnă că o pardoseală bine întreținută poate rezista zeci de ani și își poate schimba aspectul (nuanță, luciu) fără să fie înlocuită. Costă semnificativ mai mult decât laminatul, atât la material cât și la montaj, și e mai sensibil la variații de umiditate — se poate dilata sau contracta vizibil sezonier dacă nu e acomodat corect înainte de montaj.

Parchetul stratificat (triplustratificat) este un compromis: un strat superior din lemn masiv veritabil (de obicei 3-4 mm, suficient pentru 1-2 șlefuiri) lipit peste straturi de suport din lemn de rășinoase, ceea ce îl face mai stabil dimensional decât lemnul masiv la variații de temperatură și umiditate, la un preț de regulă între laminat și lemnul masiv.

Clasificarea AC (Abrasion Class) măsoară rezistența stratului de suprafață al parchetului laminat la uzură, zgârieturi și impact, pe o scală folosită la nivel european. AC3 este standardul pentru trafic rezidențial normal — dormitoare, camere de zi cu trafic moderat. AC4 rezistă la un trafic mai intens și e recomandat pentru hol, living-uri folosite intens sau case cu copii și animale. AC5 este gândit inițial pentru spații comerciale cu trafic foarte ridicat, dar se folosește tot mai des și rezidențial în zonele expuse la cel mai mult uzură — intrare, coridor principal.

Regula practică de alegere: potrivește clasa cu traficul real al camerei, nu cu cea mai mare clasă disponibilă din reflex. O clasă prea mare într-un dormitor rareori se justifică prin preț, în timp ce o clasă prea mică într-un hol de bloc cu trafic zilnic intens se uzează vizibil în câțiva ani.

Sub orice tip de parchet montat plutitor (fără lipici direct pe șapă) se montează un strat suport care are trei roluri: izolează fonic (reduce zgomotul de impact către apartamentul de dedesubt), corectează micile denivelări ale șapei și, în cazul montajului peste șapă de beton, oferă o barieră împotriva umidității reziduale din șapă.

Peste o șapă de beton relativ nouă sau peste parter/subsol, o folie de polietilenă sub stratul suport (sau un strat suport cu barieră de vapori integrată) este obligatorie — umiditatea reziduală din beton poate migra în lunile și chiar anii de după turnare și, fără barieră, poate deforma parchetul din interior în sus, fenomen greu de reparat fără demontare completă. La etaje superioare, peste șape uscate corespunzător, riscul e mai mic, dar bariera rămâne o măsură de siguranță ieftină comparativ cu costul unei refaceri.

Lemnul (și, într-o măsură mai mică, HDF-ul din laminat) își schimbă ușor dimensiunile cu temperatura și umiditatea din încăpere. De aceea, orice montaj plutitor lasă un rost de dilatare de câțiva milimetri de-a lungul pereților, acoperit ulterior de plintă, care permite pardoselii să „respire” fără să se împingă în pereți sau să se deformeze (bombare) atunci când se extinde.

În camere foarte lungi sau cu suprafață mare, se lasă rosturi de dilatare suplimentare la intervale recomandate de producător, iar la trecerea între încăperi diferite (de exemplu printr-un prag de ușă) se montează profile de dilatare speciale. Sărirea peste aceste rosturi este una dintre cele mai frecvente cauze de bombare a parchetului montat plutitor, mai ales vara, când temperatura și umiditatea cresc.

Un parchet laminat de calitate medie-bună, întreținut corect, rezistă de obicei undeva între 10 și 20 de ani în funcție de clasa AC și de trafic, după care se înlocuiește integral. Un parchet din lemn masiv, îngrijit și șlefuit periodic (de regulă la fiecare 8-10 ani în zonele de trafic intens), poate depăși cu ușurință 30-40 de ani de utilizare, ceea ce schimbă radical calculul cost-beneficiu pe termen lung, chiar dacă investiția inițială e mai mare.

Pentru camere cu trafic intens sau umiditate variabilă (hol de intrare, bucătărie deschisă spre living), o clasă de rezistență mai mare sau un parchet stratificat de calitate rezistă mai bine decât laminatul de bază. Pentru dormitoare și camere folosite ocazional, un laminat AC3 sau un stratificat cu strat de uzură subțire acoperă confortabil nevoile fără cost suplimentar.